De cateva zile am inceput sa ma duc la sala. Nu mai suportam sa nu fac aproape deloc miscare. Bucurestiul asta a reusit sa ma transforme dintr-o persoana care mergea destul de des la un fotbal, sau cu bicicleta, intr-o persoana care isi pierde destul de mult timp in fata calculatorului. Al naibii de calculator cu cine a reusit sa il inventeze. Sunt multumit pentru inceput de sala la care merg. Cel mai mult imi place faptul ca au si banda de alergat si biciclete, pe care le folosesc la maxim. Citeam azi dimineata un articol despre sport in Romania. Au dreptate cei care au facut acest articol. La noi cand spui sport se intelege fotbal, adica Steaua, Dinamo,Gigi,Borcea, sau cel mult handbal, sporturi care sunt practicate de romani in fata televizorului cu sticla de bere si punga de seminte la cap.
” România cea bolnavă întoarce spatele sportului. Şi se umflă. Cifrele sperie: opt milioane de români sunt supraponderali, peste jumătate dintre aceştia fiind obezi. Pentru mulţi, sportul înseamnă televizor, o mână de oameni care primesc medalii şi bani, seminţe, bere şi scandal ieftin. Chiar şi Ministerul Educaţiei nu îl vede prea diferit şi a decis că două ore de sport pe săptămână sunt prea multe pentru liceeni.Tot mai puţini copii ies la joacă, astfel încât gospodinele îşi pot bate liniştite covoarele în spatele blocului. Cei mici preferă televizorul cu zece posturi de desene animate sau fascinantul calculator, sportul fiind în combinaţii de taste: cu Q alergi mai repede, cu D-şutezi etc. Dai pe gât o cola, mai înhaţi nişte floricele şi joci mai departe.
Aşadar, noua generaţie trebuie împinsă de la spate. Dar de cine? Europa se chinuie să facă faţă obezităţii, prin îndreptarea copiilor către sport. Noi însă, îi lăsăm să se îngraşe. Interzicerea fast-food-urilor din şcoli părea un pas bun, dar uite că nu e susţinut. Ministerul Educaţiei a decis să taie din orele de studiu, principala victimă fiind chiar sportul. Astfel, din anul şcolar 2009-2010, liceeni vor avea în orar numai o oră de sport. Adică 50 dintre cele peste 10.000 de minute pe care le are o săptămână.
Părinţii, complicii ignoranţei din şcoli
Părinţii sunt bucuroşi că cei mici sunt feriţi de agresiunile din spatele blocului sau de eventualele accidente, iar şcolile nu se sinchisesc să organizeze concursuri şcolare. Comunismul a fost răsturnat, dar putea fi păstrată măcar tradiţia sportului în şcoli.
Aşadar, întrebarea “De ce părinţii nu îşi însoţesc copii la o alergare în parc?” nu prea mai are rost. Mamele mai cumpără o ciocolată şi se duc la medicul de familie, să facă rost de o scutire de sport, ca odrasla să aibă mai mult timp pentru învăţat.
Sportul fără cap şi coadăNe mândrim cu câţiva sportivi de performanţă, dar am uitat că scopul acestora este de a încuraja românii spre sportul de masă. Sportul este perceput ca distracţie la televizor şi rămâne în cutia aia pătrată sau dreptunghiulară din faţa noastră. Îi admirăm sau îi invidiem, dar niciodată nu încercăm să le imităm stilul sănătos de viaţă.
Nadia arată extraordinar la 47 de ani, iar despre Piţurcă n-ai zice că are 52. Românul de rând, însă, este un rotofei bolnav, care îşi umple atent rafturile cu medicamente: unele pentru dureri, altele pentru inimă şi stomac. Femeile se dau cu cremă anticelulitică, pentru a ascunde un adevăr deranjant pentru ele. Ne place să ne tratăm sau să ne iluzionăm că ne tratăm, dar nu avem puterea să ne vindecăm prin efort.”
Tu faci sport?
March 6th, 2009 at 4:51 pm
Eu unul ador sportul. Te relaxeaza si te distrezi calumea. Sa nu faci sport inseamna sa nu existi.
March 7th, 2009 at 12:35 am
“Nadia arată extraordinar la 47 de ani”. Parerea mea e ca arata groaznic. Are o piele ff ridata si lasata si arata ca o mumie. Nu stiu daca a ajuns asa din cauza sportului, dar tot mi se pare ca arata nasol.
In rest, da, ai dreptate… multi romani nu inteleg prin sport decat vizionatul lui in fata tv-ului. Ar trebui sa incep sa fac si io ceva miscare… hmmm… de ce trebuia sa-mi aduci aminte de asta cu postul asta, ha?
March 9th, 2009 at 5:28 pm
Eu as vrea din tot sufletul sa pot face tenis sau handbal. De performanta nu cred, ca m-am apucat tarziu, dar macar sa fiu inscris la un club sportiv, dar n-am unde in orasul asta… Asta e mentalitatea romanului… Berea, samanta, meciul - sportul national, iar cei care mai fac miscare se duc la sala si trag de fiare, o prostie, aia nu e sport. Ce faci tu, adica alergatul pe banda si mersul pe bicicleta, aia da, se poate numi sport.
Ca tot e frumos afara, ar trebui sa imi scot bicicleta de pe balcon, sa ii umflu rotile si sa o pun in practica. Sau daca nu, o portie de alergat, iar la vara, inot :). Desigur, pe langa fotbal (cu toate ca il joc din ce in ce mai rar, si, sincer, sunt foarte fericit), handbal (la scoala) si tenis.
March 10th, 2009 at 9:47 pm
Sportul trebuie sa fie parte integrata din viata cotiniada a unui om. Insa intr’un oras ca bucuresti nu poate fi practicat constant.
In primul rand, este periculos sa alergi prin parcuri. Chiar daca nu esti singur. Apoi, sporturile care pot fi practicate in aer liber sunt pentru vara. Iarna sa te duci la o sala sa joci un tenis (in cazul meu) este f scump.
Iar in ultimul rand, eu sunt impotriva miscarii anaerobe. Si nici macar banda sau bicicleta dintr’o sala nu sunt decat o pacaleala. Creierul nu este oxigenat suficient si respiratia si pielea sufera din cauza mediului inchis.
Cea mai buna optiune imi pare inotul, insa si acela intra la categoria scump.
Si dupa o zi grea, uneori chiar vrei doar sa dormi.