Sambata, o zi frumoasa care a inceput cu examen la mult iubitul nostru profesor Stancescu. Examenul se desfasoara in nota examenelor de la Poli, vine profesorul in clasa incepe sa se crizeze ca lumea nu e aranjata cum trebuie in sala si ca el nu incepe examenul pana nu se face ordine. Dupa cateva minute, asistentii (sclavii) reusesc sa ne aranjaze dupa dorinta “mai marelui” .Examenul se da pe 4 numere , lumea copiaza, scrie ce stie iar la sfarsit unii sunt bucurosi ca au reusit sa obtina nota de trecere, altii fac coada pe la usa revoltati.Din fericire am reusit sa obtin nota 5.05 in conditiile in care eram obligat sa iau macar 4.5 pentru a promova. Dupa acest examen, impreuna cu cativa colegi incercam sa dam colocviu la o alta materie, dar din nefericire nu reusim nici de data asta, ritmul de ascultare era foarte greoi si ar fi trebuit sa stau pana undeva la ora 10 seara. Fiind sambata seara nici nu am stat pe ganduri si am plecat cu gandul ca revin luni la urmatoarea runda de ascultat. De aici am aterizat cateva minute pe la Danielu, apoi am plecat spre Plaza cu gandul de a manca ceva. Impreuna cu prietena mea ma asez la o masa pe langa Mc’Donalds si merg sa cumpar ceva de mancare. Ma intorc cu mancarea si sucurile la masa si cand ma asez pun si portofelul pe masa. Glume, povestiri despre cum a decurs examenul, despre cum am stat 3 ore sa astept sa dau colocviu si mancarea se termina. Ma ridic de la masa si plec grabit sa mai trec si prin cateva magazine, ora era tarzie. Portofelul meu ramane pe masa.Mergem prin Zara, Nike si in cele din urma poposim in G’Market cu gandul sa imi iau cateva beri pentru acasa. La casa imi dau seama ca portofelul meu nu mai exista si imediat imi dau seama ca a ramas pe masa. In cateva secunde, eram sus la masa unde am stat. Dupa cum ma asteptam masa era goala si nici urma de portofel. Prin minte imi treceau imagini cu mine care stau la cozi infernale sa declar actele pierdute si apoi la alte cozi ca sa le refac. Imi imaginam cum stau de vorba cu departamentul de carduri pentru a inchide toate cardurile, iar in acel moment imi trece o idee prin cap. Daca portofelul a fost gasit de o femeie de servici. Tinand cont ca nu aveam nici un ban in el poate ca inca mai e la ele si poate o sa il recuperez.Ajung la informatii, acolo nu mai era nimeni decat un tip de la BGS.
Eu-”Nu te supara, nu mai e nimeni la informatii?”
BGS-”Spune, cu ce pot sa te ajut?”
Eu-”Stii cred ca …, adica … sigur mi-am uitat portofelul sus la mese si ma gandeam …”
BGS-”Un portofel negru?”
In acel moment fata mea deja radia de fericire si totul parea minunat.Tipul de la BGS da prin statie sa vina cineva cu portofelul, vine un tip de la Plaza care ma intreaba ce aveam in el, cum ma cheama, CNP, si dupa ce se convinge ca sunt adevaratul proprietar al portofelului imi da pretiosul obiect.Le multumesc si merg fericit spre casa, cu mana la piept.Acolo tin portofelul:P.
Multumesc celor de la Plaza cu aceasta ocazie, au dat dovada de profesionalism si de omenie.Nu stiu ce s-ar fi intamplat in cazul in care aveam bani in portofel dar nici nu ma intereseaza.Sunt fericit ca mi-am recapatat identitatea.
January 21st, 2009 at 12:57 am
Asta a fost subtire, sa iti povestesc cand mi-am pierdut actele in bulgaria, am fost la ambasada, politie si la tot ce mai trebuia ca dupa 2 zile sa ma sune una sa imi spuna ca l-a gasit.
January 21st, 2009 at 9:20 pm
Pai daca esti cascat;))
January 24th, 2009 at 4:46 pm
Imi imgaginez cat puteai umbla dupa acte.Destul de dragut din partea lor sa inapoieze portofelul…